Memorile unui violoncel...

1.

Buna! Nu ma prezint,nu este nevoie sa stiti cine sunt.Si e mai enigmatic asa,sa ascultati bataile inimii unei persoane necunoscute, ca niste naluci visatori . Daca nu-mi spun numele veti asculta in continuare ce spun,macar in speranta ca voi dezvalui acest mic amanunt intr-un sfarsit.Nu e mai frumos sa ma priviti ca pe o necunoscuta? Sa-mi cititi cuvintele crezand ca e vantul ce sufla mahnit in ferestre iarna, sau crezand ca sunt doar un alt val ce se razbuna pe sociabilul tarm al marii?Nu vreti sa va lasati purtati de val? Sa riscati tot ce aveti,fiecare minut petrecut in fata acestor randuri sa fie defapt un razboi dintre doua tarame-cel cunoscut de voi si cel necunoscut-? Inchideti ochii , aveti incredere intr-un strain.Da.Va rog aveti incredere in mine,asculta-ti-mi muzica!Adevarul e ca as fi vrut sa ma prezint ,inima mea se sfasie in bucati tanjind dupa asta.Biata mea inima ce se scalda in apele vazduhului...Am ucis-o,si tot nu vrea sa ma creada...Tot nu vrea sa creada ca tot ce imi apartine este sortit pieirii.De aceea au plecat toti:stand cu mine isi semneaza condamnarea la moarte.Singurul lucru care mi-a ramas aproape este bietul meu violoncel,umil,duios.Este ars in urma incendiului din fosta mea locuinta de pe strada "Muzicii numarul 23" .

Meritati niste explicatii? Eu cred ca da...

Acum ceva timp ma puteam prezenta oamenilor,puteam zambi politicos,ma purtam asa cum se cuvine in lumea "buna" a capitalei romanesti.Dar un mic accident avea sa schimbe toate acestea..Pe data de 22 noiembrie 1994,casuta in care domiciliam a fost cuprinsa de flacarile iadului,a fost sufocata de tonuri fierbinti(si la propriu si la figurat).Brusc.Prea brusc.Era destul de tarziu iar eu ma odihneam dupa un concert fantastic la care am avut onoarea sa particip ,ca violoncelista.Dormeam dusa,faceam dara in apele venetiene,eram deci..prin occident.Deodata o bataie puternica in usa dormitorului ma trezeste.Tresar.Cand am deschis ochii un sarpe mi-a strabatut stomacul,observand flacarile din camera cealalta.Am luat violoncelul si am iesit din camera alaturi de un vecin dornic sa ma ajute.Alergand inspaimantata am scapat bietul violoncel.Nu-l puteam lasa acolo..nu,nu,nuu..Vecinul meu a alergat inainte,nu m-a vazut intorcandu-ma .

Sincer,nu stiu ce s-a intamplat mai tarziu.Stiu doar ca am cazut in mijlocul flacarilor infometate,alaturi de micutul meu,Fio-asa l-am botezat,Fio.M-am trezit intr-un spital .Totul era alb,fad,ma conducea la disperare fiecare secunda petrecuta acolo.Simteam gandacii in jurul meu,ii vedeam peste tot,in ciuda loviturii la cap.L-am zarit pe bunul meu vecin,langa patul meu . Era alaturi de un domn,pe care nu-l prea observam din cauza halatului alb camuflat in peretii albi,patul alb,podeaua alba,cearsaful alb ale spitalului.A bolborosit niste termeni simandicosi,stiintifici care nu mi-au provocat decat o alta durere de cap,apoi s-a apropiat de mine si mi-a explicat ca o cazatura mi-a provocat mai multe leziuni craniene grave,si pentru o vreme nu o sa mai stiu foarte multe chiestii despre mine,originile mele...Incercam sa-mi amintesc lucruri,incercam sa imi retraiesc trecutul...insa in zadar.Capul meu era la fel de gol ca cel al unui nou nascut.Doctorul a spus ca se teme ca aceasta problema nu poate fi tratata.Am inchis ochii.Sa ma lase in pace!Da..DADA..sa plece...Mi-am petrecut toata dupa-amiaza incercand sa-mi amintesc ceva,orice,orice mic amanunt,oriceee,ORICE..orice despre mine...numele cuiva..sau macar ceva din seara incendiului.Nimic.

Am deschis ochii,si i-am cerut vecinului sa-mi povesteasca ce s-a intamplat,chiar daca doctorul a insistat sa ma lase sa dorm-toti spun asta,nu?-.Povestea indurerat,afectat infernul acelei seri.Fiecare cuvant ii apasa inima,ii indoia umerii,ii apleca capul,il facea pur..o lacrima vorbitoare.La un moment dat a spus:

-Imi pare rau,imi pare raau..imi cer iertare domnita,nu v-am vazut intorcandu-va si am plecat.V-ati scapat....

L-am intrerupt ,deschizand ochii mari,speriata,devastata..am scos durerea afara din mine,i-am pronuntat numele mititicului meu..."Fio",am spus..

-Fio...unde e Fio?..am intrebat in soapta.

-Fio...?! Fio e tanarul care te-a salvat? Incredibil om ! Va cunoasteti demult?

-Cine?! Nu,nununnunu.Fio este...violoncelul meu.Acum imi amintesc,vag,m-am intors dupa el,il scapasem..eram speriata si am grabeam..l-am scapat.Dar stati?! ce tanar?cine?

-Violoncelul e aici il aduc acum...

-Nu,stati...Spune-ti-mi cine e acel tanar.

Si a inceput cu niste descrieri incerte...nu se mai oprea..vaai,iar ma durea capul.

-Era cam asa de inalt(gesticuland)...cam cat dumneata domnita(imi place ca-mi spune "domnita").Nu l-am vazut prea bine in intunericul noptii,ii mai lumina fata focul dar...Ah,avea niste siroaie enorme de par,a iesit cu el arzand.Era destul de inalt,mai inalt ca dumneata,imi pare rau ca ma repede dar acum realizez.Avea niste ochi inlacrimati,o privire disperata,privea prin mine...o voce groasa,stinsa.Cum a auzit ca sunteti inauntru a intrat prin flacari de zici ca facea parte din ele..a iesit ca o scanteie.

Am inchis ochii si mi-am modelat eroul...dar iar m-au apucat durerile de cap.A intrat acelasi doctor lipsit de gust,de data asta usor furios...L-a rugat pe bietul meu vecin,inca patruns de curajul lui "Fio", sa plece si sa ma lase sa adorm.Saracul a plecat,dar zadarnic,nici nu vroiam sa adorm,nici nu puteam.Am inchis ochii."Close your eyes and you will find/The passage out of the dark..Here I am..will you sent me an angel?"Nananana...Pluteam pe niste tonuri necunoscute.Mi s-au strecurat in cap niste intrusi.Nu stiu,nu stiu...de unde vin cuvintele acelea,atat de duioase....Dupa o zi,m-am rasucit in linistea din jurul meu,care amplifica golul din mine.Vecinul meu,pe care l-as putea numi prieten,mi l-a adus pe realul Fio.Il recunosteam,Fio e parte din mine,fara el sunt doar o copie a propriei persoane.Sunt straina fara el.Insa ma uitam la el,cu ochii indurerati...prezenta lui imi bloca respiratia.Nu imi aminteam,cum sa cant fara sa imi amintesc cum?Cum sa traiesc fara sa-l fac sa vorbeasca?Ar insemna sa-l las sa moare,sa ma las sa mor..jumatatea mea nu are urechi,sau gura...are doar voce...Dragul de el,se uita la mine cu arsura aceea in coltul din dreapta.Ma roaga sa-l iau,sa-l fac sa vorbeasca...S-a saturat,stiu..dar nici nu a inceput dragul meu...A doua zi am incercat sa cant..tot incercam sa invat,dar uitam,uitam..intr-o secunda uitam,ma enervam,ma durea groaznic capul si renuntam...Nu pentru mult timp reincepeam.
Intr-o zi am inceput sa bolborosesc dinou o melodie .Fara sa vreau,fara sa pot sa ma opresc...vai,ma scoatea din minti ! "Take me to the magic of the moment
On a glory night
Where the children of tomorrow dream away
In the wind of change.."
Fara sa-mi dau seama,am inceput sa cant mai tare.Apoi ,de afara,din vant....se auzea o presupusa continuare a cantecului.Ma oprisem inmarmurita.O voce groasa,rascolitoare spunea asa : Walking down the street /Distant memories/ Are buried in the past forever ...dududuum dududuuduum...Incredibil! Inima stia ca asta e continuarea,cantam fara oprire o melodie pe care nu o pot scoate la suprafata,nu pot.Nu...
M-am apropiat de fereastra.Am inchis ochii.Brusc a inceput un val de muzica.Nu se mai oprea.Nu cantam eu.Se auzea de afara.Simteam cum cineva imi canta mie,numai mie.Ce sentiment frumos !M-am aplecat putin si mi-am grabit o lacrima catre trotuar.Muzica s-a oprit la fel de brusc.Ca un scancet,ca o parere de rau.Am deschis ochii. In spatele meu era doctorul acela nesuferit,cu halat alb,si un par blond luminat parca de intuneric sau de lumina becului .A inceput iar cu termenii lui , adoptand o privire atotstiutoare .I-am spus:
-Spune-ti-mi odata...ce am? De ce ma mai tineti aici?
S-a apropiat si mi-a zis subit:
-Aveti o boala destul de rara,foarte rara.Nu stim de ce a fost declansata.Nu stim simptomele.Nu stim un tratament pentru aceasta boala.Creierul se degenereaza cu fiecare zi...e un fel de Alzheimer numai ca mult mai pus pe treaba.
-Deci...raman inmarmurita.
-Deci...veti avea nevoie de asistenta sociala,odihna...Tatal dumneavoastra e aici.O sa fie bine!
-Ce tata?! Nu am tata...
-Domnul care a stat cu dumneavoastra...
-E doar un prieten...
-O sa fie bine!Odihniti-va!
M-am saturat de tot spitalul acesta,cu toti doctorii lui!Toti imi spun de o luna sa ma odihnesc...sunt mai odihnita ca un melc!Si toti imi promit ca o sa fie bine.Parca le-ar pasa...parca ei vor deveni legume miscatoare peste scurt timp.
Dragul meu prieten intra numaidecat.Pare ingrijorat.Ma imbratisat.A tacut.Brusc,muzica aceea a reinceput iar vecinul meu mi-a spus ca stie de unde vine muzica,observandu-mi chipul la auzul ei.Mi-a mai spus ca l-a vazut pe acel salvator al meu alaturi de un pian,intre frunzisul din fata spitalului.Deci el era!De ce nu vine aici? De ce?...L-am intrebat daca a vorbit cu el dar mi-a spus asa:
-L-am intrebat ce face acolo iar el mi-a spus : Salvez ingeri,domnule!
Pe el nu il puteam uita.La fel cum nu putea sa-l uit pe micul Fio.Apoi aud:Sweet child in time you'll see the line/ The line that's drawn between the good and the bad... ... ...Ma duc la geam si termin strofa:You'd better close your eyes and bow your head/ And wait for the ricochet .Nu am cea mai frumoasa voce,dar se pare ca nu s-a speriat,nu a fugit...a continuat.Aaahh aaahaaaaaa aaah.
A venit seara.S-a lasat intunericul peste entuziasmul meu.Sunt numai scrum acum.Un scrum sortit pieirii.O sa cad in abisul uitarii.Simteam ca daca nu o sa inceteze totul,daca nu o sa curmez totul,o sa-i fac rau lui Fio sau vecinului,sau salvatorului meu..sau chiar doctorului aceluia ingamfat(nu ca m-ar deranja).Ma uit la Fio.Raman incremenita.Privirea imi este impietrita asupra lui.Ii simt durerea in toata fiinta mea,durerea e atat de puternica...Va rog nu.Dragul meu Fio,iarta-ma.
M-am apropiat de fereastra.Lumina felinarului palpaia.L-am vazut pe presupusul Fio,salvatorul meu .Statea langa un copac,asa cum aflasem mai devreme,isi plimba degetul peste clapele nesfarsite ale pianului lui magic.Ma urc pe pervazul,alb,al geamului.Camasa mea de noapte,la fel de alba,flutura prin vant.Copacii ma cheama.Iarta-ma,Fio.Ma inclin fara sa vreau.M-am lasat impinsa de sunetul pianistului , m-am lasat purtata de duiosia Serenadei lui Schubert.Sunt lasa,as fi vrut sa zbor inapoi in timpul caderii.Dar stiu ca asa e mai bine,stiu..Sunt sfasiata de decizia mea,ma rup in zbor.Nu am aripi,am sa mor.Iarta-ma ,Fio.

Memoriile unui violoncel...II

2.

Asa am ajuns aici.Va intrebati daca sunt in rai ? In iad?Arzand in cazanul 6?..It's a long way to the top...Serios.Chiar vreti sa stiti unde sunt?Unde veti ajunge dupa ce va da-ti duhul? Vreti sa va scutesc de anxietatea dinaintea mortii?..Nu stiu ce va asteapta pe voi,eu insa am ajuns in cel mai frumos loc posibil.Nu,nu sunt intr-o mare involburata de inghetata cu ciocolata si caramel,nu sunt un fluture in tara piticilor din gradina raiului.Sunt intr-un loc mult mai frumos.Sunt Fio.De data asta,nu mai sunt eu cea care il face sa vorbeasca,el e cel ce ma face sa vorbesc.Acum ii inteleg durerea,inteleg cat de neispravit se simtea atunci cand nu le vorbea oamenilor...inteleg cata emotie e aici,"intr-o bucata de lemn cu puteri supranaturale".Ma simt ca superman.Un superman medieval.E foarte liniste aici.Si intuneric.Simt ca ma sufoc.Vreau aer,aer curat...si si si raza unui soare bland.Vreau sa inot in lumina paradisului...

Uaahm! Aud voci.O voce familiaraa,trebuie sa fie vecinul meu,prietenul meu.Plange!De ce?De ce plange?A mai intrat cinevaaa..trebuie sa fie doctorul acela.Nu,nuu!Nu e el...aud o voce mai groasa ca un "ursveveritos".Staaai!Slava Domnului,pot sa vad!E un tanar,mai inalt,sau mai scund...E,e,e..e acel presupus Fio!Cum de a venit exact acum?De ce acum?Hih,se uita la mine,se uita la Fio.Daca ma vede?Nu,nu,sunt proasta...cum sa ma vada?...Ce ciudat se uita la mine!Avea dreptate bietul meu prieten,are o privire ravasita de durere si totusi de ce?De ce?...Uitati ce am putut trage cu urechea:

-Sti sa canti?Iti place?Defapt da,te-am auzit zilele trecute.Esti extraordinar...Spune-mi ,tinere,de ce nu ai indraznit sa urci si sa o inveselesti?Poate asa se amana dezastrul...

-Da,imi place sa cant,traiesc prin muzica...Multumesc mult pentru aprecieri.Nu am indraznit sa-i tulbur linistea.Poate spun prosti,stiu ca oricum nu mai exista scapare..imi era frica,sunt un om las.Ravasele din frunze mi-au soptit sa nu ma duc.Sa raman acolo,cu ele..si sa-i cant,s-o ajut cu muzica mea,nu cu persoana mea.Da-ti-mi voie sa intreb..cine e acest domn?

-El e violoncelul ei(spune vecinul meu zambind)...il cheama Fio.

-Fio?!

-Asa il numea...ciudat nume ,nu?

-Asa mi se spune si mie...

-Interesanta coincidenta.Nu ai vrea sa-l pastrezi?

-As vrea mult.Dar nu ma simt in masura...Nu il mai vrea cineva?

-Nu,nu are pe nimeni...daca nu iei tu violoncelul,s-ar putea sa fie pierdut prin spital...sau aruncat la gunoi,alaturi de resturile oamenilor...

-In acest caz,il iau.Accept.E o onoare pentru mine.

-Pastreaza-i spiritul cu ajutorul acestui violoncel.Pastreaz-o in tine.Fa-o sa vorbeasca.

Bine mai zice si batranelul acesta.Se uita la mine de parca ar sti ca sunt acolo.Tanarul acela,Fio al doilea,se apropie sfios,isi intinde mana tremuranda...cand ma atinge,ramane blocat.Poate ma simte...Cred ca asa e caci,se apropie din ce in ce mai mult,ii simt respiratia impingadu-ma inspre perete.Atinge fascinat corzile,apoi,se intoarce la vecinul meu cu niste ochi enormi,intrebatori...iar batranul acela viclean zambeste uitandu-se la noi,atotstiutor,facandu-l pe tanar sa inteleaga.Uluit,nu pune nici o intrebare.Vecinul meu pleaca.Ramas singur,barbatul acela ciudat,ma invaluie cu mainile sale atat de calde si transpirate de emotie.Cum totul se intampla brusc in povestea aceasta,la fel mi-a declansat acest om siroaie de lacrimi.A iscat adevarate inundatii de sunete.Ati ghicit! A inceput sa cante,sa cante la inima mea,sa ma faca sa cant pe mine,femeia violoncel.Dupa 5 minute de plansete dulci am inceput sa sangerez.Intaia seara lirica a lumii.Sangeram.El nu s-a speriat,a inteles,nici nu cred ca ii pasa...Doamne,ce bine canta! .Intaia dragoste dintre un om si un violoncel.

Ce dragoste mai e si asta?..Vai,nici nu va inchipuiti.Putin oameni stiu despre ce vorbesc.Este vorba de iubirea aceea neconditionata a unui suflet caruia ii daruiesti ce ai tu mai bun,pentru a-l face sa traiasca alaturi de tine si atat.E iubirea aceea neverosimila,in care nu astepti nimic indarat...poate,poate doar iubire .Oh,omul ala chiar stia sa iubeasca,era facut pentru asta.Si modul lui de a-mi arata asta era sa ma faca sa cant...iar modul meu de a-l iubi era sa-i urmez sfaturile,si sa-l ajut si sa ma ajut...sa fim o singura persoana,pe o melodie infinita...

Intr-o seara,era un concert important in incinta Teatrului Limbric din Bucuresti.Eu si El trebuia sa cantam la ora 23:00.Zis si facut.Ce recital grozav a fost!Toti erau inmarmuriti de dragostea pe care o emanam impreuna,dragoste pana in adancul stomacului,dragoste sangeranda...inca sangeram atunci cand incepeam sa cantam...Publicul era inlemnit,unii plangeau,altii se aratau uluiti.Chiar ULUITI!.El zambea,iar eu scoteam sunete mai dulci,din ce in ce mai dulci...sunetele se indulceau pe masura ce zambetul lui ii sapa in obraz.Cand am terminat.S-a facut liniste pentru o secunda.Apoi toti au inceput sa aplaude descotorosindu-se de uimirea interioara.Apoi...ne-am dus in spatele cortinei...unde il cauta o femeie..o femeie .Era frumoasa,inalta,avea niste ochi mari,albastri..ca niste perle,avea buzele la fel de mari,rosii,sangeroase,avea un par roscat,strans temeinic deasupra gatului.Recunosc,era o femeie superba.Dar atat de egoista,atat de rea...Dupa cam o ora,l-a convins pe Fio sa ma lase pe undeva si sa plece impreuna...Avea o voce draguta,melodioasa...dar privirea o dadea de gol.Asa de rea...asa de rea era..Ochii ei atat de frumosi,te hipnotizau...apoi se incrunta,isi unea sprancenele,disparea magia frumusetii ei...Si totusi nu mai conta.Au plecat amandoi,au stat o noapte impreuna.La inceput eram atat de furioasa pe Fio ,eram descurajata,nu mai credea in el deloc,deloc,deloc...deloc.Era cu putinta sa fi mintit?

Totusi dupa o ora,mi-am dat seama ca nu e vina lui.Nu.Nu e vina lui.Il iert.Stiu ca ma iubeste.DA,ma iubeste pe mine si doar pe mine.Singura lui iubire...si din pacate ultima...

S-a intors dimineata,pe la 9:10...Ochii lui erau mai ravasiti ca intotdeauna,ravasiti si ravasitori.Parul lui era indecis,plangea alaturi de ochii lui.S-a uitat la mine pentru o clipa,parca isi cerea scuze.Am inceput sa cantam....si am cantat ore insir,pana la un moment.S-a oprit.S-a dus in bucatarie.Apoi s-a intors la mine si ma luat in magia bratelor lui,ma ascuns in siguranta parului lui buclat.A murit.A murit alaturi de mine.A murit la ora 9:23.Se pare ca a baut un fel de otrava,cel putin asa mi-a soptit chiar el.Asa e,ne-am intalnit,ne-am regasit.In the wind of change...

Cat despre violoncel,in el ne ascundem adesea.E locul nostru secret.Dupa ce a murit si Fio,vecinul meu a cautat violoncelul,batranel viclean,si l-a ars...apoi,imprastiat cenusa in vant.

Sunt fericita!Sunt o femeie violoncel actualmente moarta,dar fericita.Ce nebunie!Si mortii iubesc sa stiti. "Acum sunt mai pustiu ca intotdeauna/De cand ma simt tot mai bogat de tine...si-mi stau pe tample soarele si luna,acum mi-e cel mai rau si cel mai bine....Si Te iubesc cu mila si cu goaza,tot ce-i al tau mi se cuvine mie,ca un nebun de alb ce captureaza Regina Neagra pentru vesnicie..." ..acum stiu ce e,sau nu stiu...Fio mi-o canta fara incetare.Te iubesc,Fio.

Doi morti iubesc.Iubesc cantand.Cantand iubesc.Pentru o vesnicie...si inca una,si inca una.Nu,nu ma satur sa iubesc un om mort,cu siroaie de par peste chip,cu ochi pierduti in nisip,cu maini de lava incinsa.

-Te iubesc,Fio!

-Si eu pe tine,Uana!Pentru rauri nesfarsite de veacuri.

...asa i-a soptit ravasul din bucatica de frunza de tei.

P.S. Ma numesc Uana.Uana Melancoliciu.

Sper ca sunteti multumiti.

SFARSIT...

Worlds collide

" Indoiala ca n-am putere

Indoiala ca n-am putere s-ajung la colt

Unde m-asteapta vanturi cu cutitele intre dinti

Gata de harjoana draceasca..." Mihai Vasile

Vreau sa sar in gol...

Sa ma arunc in aerul brut

Sa ma descompun in vant

Sa fiu pulbere in aer,si aer in pulbere sa tulbure marea

Sa nu ma stie nimeni

Sa zbor in nestire,in descompunere...

Sa mor zburand.sa zbor murind...

...m-ar distruge numai o adiere din respiratia ta

" nu

sabia care incearca aerul

pe deasupra

nu-i pentru tine

sau poate ca pieptu-ti

descarcat de efort

nici n-o mai viseaza

prea des necontenitul nisip

zangane prin

maruntaie

ceas ispitind durerea

te vei intoarce trufas

inflorescent ..."

indoiala ca n-am putere...

te rog

ia-ma de aici

picteaza-mi viata,clipa si visul

fi Tu un vis al meu

...as continua sa inot in nori

dar,

nu ii inteleg fara tine.

si nici ei nu ma cunosc pe mine.

Ai putea fi unul din nori

dar,

As putea sa mor citind?

Ai putea sa ma cunosti , Strainule ?!

.....

Mor inecat.

sufocat...

de parfumul propriei asteptari.

As fi vrut sa ma umplu acum

Cu un nor visator si tacut

Un nor din cerul meu interzis.

Un nor ce ma cunoaste deja

din priviri.

Sufletul meu imi va arde pielea...

Asteapta!

Inima imi va erupe in stomac...

Asteapta!

Creierul imi interzice orice miscare...

Asteapta!

Am o clepsidra in stomac..

Cand voi fi eu?

Unde e adevaratul eu?
Cine sunt eu?

Ce sunt..eu?

...ce as vrea sa existe un eu....

Jalnic

Demn de...eu

Un eu tarat in noroi

Un eu risipit in aer...

Eu...

Eu imi caut partile descompuse.

Eu...te astept !

"..cuvantul acesta e batut in cuie aici in pragul usii...nu fara rost si nu fara sa-l calci.Inlacrimat,imi intri in casa..."

Beat that fuckin meat boy...\:d/

"If I could ask James Hetfield one question, I'd ask him, James, why are you so angry? I'd ask him, James, Het, Mr. Hetfield, whoever you are, what is it that torments you? What pain do you have locked away deep inside of you that it shines so brightly through every crack and chip? I'd ask him, James, what does it feel like to write such beautiful poetry, to rip yourself open, and have people - your fans - slap you in the face because it's too beautiful... It's silly, really, how someone you've never even met can be such a big part of you. Not just to me, but to anybody who's ever really listened to Metallica with open ears. His words penetrate. They dig deep to the core. His voice is like the hammer that drives the final nail home." -- Anonymous Letter


Chiar asa,cum poti sa simti ca atatea persoane pe care nu le-ai cunoscut niciodata personal fac parte din tine?Cum poti sa simti ca o persoana pe care nu ai cunoscut-o niciodata te poate domina?Cum poate o persoana pe care nu o cunosti sa te ajute cu glasul sau pe care nu l-ai avut niciodata doar pentru tine?..Mint eu? ..
Si totusi cum poti avea asa mare incredere intr-un om pe care nu-l cunosti? Cum poti sa simti ca se evapora in tine ? Cum poti sa simti ca ii asculti ca o furnica sufletul ?

Daca as putea sa-l intreb pe James Hetfield ceva...as prefera sa tac.Nu l-as intreba nimic,nimic,nimic.Doar i-as multumi.I-as multumi incontinuu,in numele fiecarui fan(cu toate ca prefer sa spun "prieten"). Iti multumesc James Hetfield,"Papa Het", pentru ca ne lasi sa ne folosim de voi si muzica voastra. De asemenea e frumos cum muzica e un produs alimentar ciudat,ce nu se altereaza niciodata . Atat producatorii cat si consumatorii primesc aceeasi doza de multumire spirituala . Toti evadam in muzica,toti folosim muzica in aceeasi masura...chiar daca o producem,chiar daca o consumam.

" "Oamenii rai n-au cantece."- Cum se face ca rusii au cantece? "
Muzica e a tuturor . Muzica se lasa folosita de toti . Muzica e o curva (proasta comparatie , stiu ) .

Multumesc ! Multumesc Metallica ! Multumesc tuturor oamenilor care se daruiesc muzicii !

(stiu ca de aici se pot isca multe discutii pe plan materialistic, in care lumea poate spune ca astia din trupele mari,consacrate,foarte influente,venerate etcetera,nu se mai gandesc deloc la fani si la muzica ,ca pasiune...dar asta e alta poveste si nu prea ii acord importanta subiectului pentru ca nu prea cred in chiestii de acest gen.Bineinteles,nu neg faptu ca exista persoane care chiar si-au pierdut pasiunea pentru muzica pe drumul faimei pe care aceasta i-a condus)

Aceasta postare avea rolul de "La multi ani!"...deci ..LA MULTI ANI,Hetfield! Multumim !

My life suffocates
Planting seeds of hate
Ive loved, turned to hate
Trapped far beyond my fate

I give
You take
This life that I forsake
Been cheated of my youth
YOU turned this lie to truth...

H.

23:23

SHOW MUST GO OOOOON....

Il aud

Il simt

L-am avut...

Nu-i aici,l-am pierdut.

L-am aruncat in mine,

Sa-l pastrez cum se cuvine...

Dar ce sa fac c-o fapta arzatoare in noaptea amintirilor ?

...Il aud

...Il vreau

...Il simt

Simteam focul ninsorii arzand peste inaltarea tuturor. Ce-i mai frumos decat sa-i urli frigului nepasare? Ce-i mai frumos decat sa-i strigi vietii fericire? ...sa nimicesti,sa ucizi cu blandete fiecare minut...Caci aici nu e timp,nu e minut,nu e secunda...Suntem doar noi,oameni,muritori...aprinzand scantei , arzand in urletul muzicii.

Uneori inconstienta te face sa traiesti de doua ori mai mult pentru ca nu iti mai pasa de orice forma de crunta realitate a viitorului. Fara maine, atunci era doar un azi fara minut...un azi dinamic si ucigator fara minut,fara scrupule...'cause nothing else matters.

Om fericit...

Bincuvantat fiind

Sa ma zgudui

In ieri si tot ce-a fost...

N-are rost?

Are?

Are rost sa cred in tot ce a fost?

Mai ales in azi ce nu conteaza...

Om fericit...

Binecuvantat fiind

Sa arda in mine

Un ieri ce a fost,

In azi ce nu are nici un rost...

The Horsemen are drawing nearer

On the leather steeds they ride

They come to take your life

On through the dead of night

With the four Horsemen ride

Or choose your fate and die...

Show must go ooon...

"But we'll never stop,we'll never quit...'cause YOU'RE Metallicaa..."

Voi cita pana imi vine o idee pe care sa o pot dezvolta in amanunt...

...

sau nu..

Unii spun ca lucrurile bune nu sunt facute sa dureze o vesnicie,aratandu-se devastati de acest lucru...ba chiar iritati,dezolati. Le reamintesc ca nici starile de depresie,dezastrele interioare,lucrurile "rele" nu au de gand sa stea pe capu nostru pentru totdeaunda. " 'Cause nothing lasts forever,even cold November rain..." Dar,indiferent de natura lucrurilor care ni se pot intampla, ramanem cu amintirea evenimentului tiparita in inima noastra,in sufletul nostru,in trupul nostru...in tot Eul din noi.Ajungem sa pastram cu fiinta noastra,privirea noastra,tacerea noastra enigma fericirii ,enigma tristetii.

Amintirea tristetii e de cele mai multe ori echivalenta cu tristetea.Dintr-un unghi pesimist amintirea tristetii=tristetea insasi. Si cum... cu totii suntem plini de pesimism uneori , niciodata o amintire nu putea fi DOAR o amintire,ci dovada actiunilor petrecute in trecut. Cu toata raspunderea trebuie sa ne asumam aceste amintiri,dureroase de cele mai multe ori (amintin faptul ca vorbim de amintirea unei tragedii). Insa o amintire de acest gen este indulcita de credinta noastra in viata.

Ce se intampla insa cu amintirea fericirii?

Este oare sortita pieirii?

Amintirea fericirii pe langa faptul ca pastreaza in tine diferite sentimente inaltatoare , te injunghie cu dorinta de a mai simti o data , pana in varful unghilor , pana in capatul obscur al inimii acel sentiment menit sa fie DOAR fapta.

Lumea acestor amintiri e mult mai primejdioasa decat cealalta...

"Welcome to where time stands still,no one leaves and no one will...Moon is full, never seems to change,just labeled mentally deranged..."

Cat despre sentimenul acela nu am nimic de spus...poate doar atat: Va rog fiti fericiti ! Visati !

Doar tu si visul tau sa zbori,

Prin cer,

Prin foc,

Prin nori...

...

Tin sa citez un prieten :D :

"Cat de bine arata Hetfield ... ce craci lungi avea ... ce bine arata in geaca aia de piele ... pana aia pe care scrie PAPA HET cum sta in dreapta mea ... si ma soarbe din priviri ... ieri a fost o zi legendara. Ploaia aia zici ca era ninsoare in lumina reflectoarelor. :D"

"Poc poc poc-urile alea de la One ... inca ma mai strabat ... acting like a maniac, WHIPLASH ! =P~ "

"Emptiness is filling me ... to the point of agony ... vaaaaai vai vai ! Si Hammett ce dragut era ... si Lars cand arunca betele ... si .. un tip din fata mea a prins prosopul lui Hetfield iar eu ... eu ... eu ... L-AM ATINS ! Mana mea a fost binecuvantata cu transpiratia lui James Hetfield. : "

" ... Deep down inside I feel to scream..."

" You know why I'm here?

Because I fuckin' like it !!!!!"

I uana hold you high and steal your pain...

"Oamenii se împart în doua categorii: cei care cauta sensul vietii fara sa-l gaseasca si cei care l-au gasit fara sa-l caute. "

Am invatat ce e fericirea.Am invatat sa o simt cu intregul meu corp,cu toate simturile,cu tot sufletul.Am invatat sa o simt in toate imprejurarile.Blasfemie.

Exista lucruri in viata pe care nu le invatam,nu le studiem,nu le cautam pentru a le avea.Acestea fac parte din lista divina a lucrurilor care trebuie DOAR TRAITE.Traind le obtinem.Traind ne putem cufunda in ele,ca intr-o mare, in zilele in care soarele este ademenit dintre nori DOAR de cei dragi...

Dupa cugetari repetate,dupa chinuri metafizice,dupa siruri nesfarsite de intrebari retorice sau nu,dupa raspunsuri si teorii de prisos fara de care nu as mai fi eu,am descoperit ce e fericirea.Sau nu...nu pot spune ca sunt fericita,sunt DOAR prea slaba pentru a nu tine la oameni...fericirea mea depinde de iubirea de a fi iubit.Fericirea mea e oricum asaltata de intrebari,studii ale eului launtric.Fericirea mea nu e clara,simpla,pura .Fericirea mea e plina de regrete.NU,nu-mi regret fericirea ci nostalgia apasatoare a gandului ca nu-mi pot completa aceasta stare cu inca o zi.Insomnia entuziasta in noptile sufocate de un chin eminent.Procesele nocturne imi dovedesc ca "Nu, nu sunt fericit si probabil ca n-am sa fiu niciodata. Asta-i adevarul! Exista si oameni inapti de a gusta fericirea. Pentru ei aceasta fericire nu-i decât un cuvânt rece, înscris în dictionar la litera cuvenita. Incontestabil ca eu fac parte din aceasta categorie. " ...dar poti spune ca esti sau nu fercit cand nu sti ce este fericirea?..Poate sunt DOAR un copil...pana acum aceasta briza de emotii si sentimente,numita fericire ma ingrozeste,ma sperie,si ma umple de iubire in acelasi timp.FERICIREA NU POATE FI LASATA PRADA CUVINTELOR.Fericirea e DOAR traita.E injostitor sa o lasi sa pluteasca vulnerabila in cruda realitate a cuvintelor.

Credinta nu inseamna raspunsul la toate intrebarile,ea demonstreaza ca ceva mai puternic decat noi ne uneste in aceasta lume.Poate de asta asimilez credinta cu fericirea deseori.

Am descoperit ca nu exista "fericire suprema". Nu vad cum ar putea exista asa ceva...Poate gresesc cand inteleg prin "fericire suprema" o stare impecabila vesnica si ma pot gandi la asa ceva doar in cazul in care dupa o viata cu adevarat lunga te stingi incet si te risipesti printre veacuri.

Fericirea e impartita in doze.

Si de aceea..mai presus de fericire este amintirea fericirii,care spre deosebire de starea propriu-zisa , pastreaza in inima ta acel sentiment amestecat cu imagini sonore.Oare amintirea fericirii nu e fericirea insasi?

So close no matter how far

Couldn't be much more from the heart

Forever trust in who we are

And nothing else matters....

A-a-anaaaaaaaa

La multi ani,anaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

-nu m-a dus capu pentru mai mult-

dar...laa muulti anii,anaaaaaaaaaa>:D<..anaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

aaanaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

anaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

anaaaaaaaa a a aa a a a a a a aa aa a aaa a a..te astept:">

Wouldn't it be nice if we were older

Then we wouldn't have to wait so long

And wouldn't it be nice to live together

In the kind of world where we belong

You know its gonna make it that much better

When we can say goodnight and stay together \:d/

P.S. si ce daca am intarziat postarea cu o zi...

18 iunie e in fiecare zi\:D/..

Wouldn't it be nice (ba ba ba ba ba ba ba ba) \:d/

P.S2 pentru ca ana,totul in jur este muzicaaa\:d/

And then we'd be happy (then we'd be happy)\:D/

La multi ani,anaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

P.S.3: se pare ca nu am intarziat postarea cu o zi....

paaampampaam bababaaa\:D/

H h H hhhHHHhhh

" When I'm feeling tired,
She pushed food through the door.
I crawl towards the cursed of light.
Sometimes I can't find my way.
Newspapers spread around.
Soaking all that they can.
A cleaning is due again;
A good hosing down..."



Soarele cocheteaza cu marea,soarele e irezistibil,iar marea roseste mereu in preajma lui...dupa cum ati observat in ultimul timp isi intoxica valurile cu sclipici,cat mai mult sclipici...Daca v-ati inchipuit macar un minut ca marea e asa de cocheta pentru voi,mai bine uitati ce ati spus si taceti ca sa nu creada lumea ca sunteti si mai narcisisti decat pareti.
Pana si gandaci sau restul soiurilor de gaze si gazulite defileaza 24 din 24 de ore prin firele de iarba care si-au vopsit pletele inca din primavara.Ciudat este ca sunt din ce in ce mai multi gandaci..dar de ce sa fie ciudat...poate vara este si raiul lor,sansa lor la libertate.



Da-ti-mi pace si lasa-ti-ma sa dorm undeva intre frunzele unui tei inflorit
Sa fiu una cu mirosul si sa ma iubiti macar pentru asta,stiu e un vis cam stalcit
Sa va opriti in dreptul meu,
Si sa va amintiti ca minunile se intampla numai pe pamant
Si sa va imbatati cu mirosul teiului din iunie
Pe gratis....sa-ti pastrezi bani de paine...
Si sa ramai pironit ca o statuie langa talismanul delicios al zilelor de vara,
Sa adulmeci noaptea,luna...fara sa iti pese de ce se petrece afara,
Sa ramai singurul om in endemia de mirodenii
Sa te adancesti cat mai mult in trunchiul moale si cald al teiului...
Si nu mai vrei sa iesi,si nu mai vrei sa iesi,
Sa-l zgarii cu unghiile tale de elefant,ca sa fi sigur ca ramai aici si in scris
Ca daca e doar un vis?
Daca dormim?!
Si daca totul se termina dupa ce clipim?!
...Se zdruncina totul in jur,
Ca un cutremur care nu te va afecta niciodata...
Te apara teiul,te apar eu...
Sa-ti arunc o franghie ca sa urci?
Sa-ti soptesc cuvinte cheie?...Te descurci?
Sa adormi si sa urci in somn....
Sa mangai aerul cu mana...
Sa-mi soptesti un cantec pe care numai tu il sti,tu eu si teiul
Sa ne inecam in acordurile chitarii,
Ca in valurile cochete ale marii..
Dar fara sa sti,ca in tei...
Sunt eu...





Am cazut...
Oasele mele au murit
In verdele cioplit
De ingerii-spriridusi
Micuti si ghidusi,micuti si ghidusi...
Enervanti si iritanti...
Odiosi
Si scarbosi...
Ii urasc!

Tu nu ma vezi?
Acum sunt aici...
Dar am uitat..tu dormi, pentru ca te-ai imbatat cu tei...
Ti-am lasat un biletel,mai exact
Mi-am scrijelit
Cam stramb
Numele arata de parca s-ar rostogoli intr-un damb...
Numele meu,numele tau,numele teiului...
Numele tau,numele meu,numele teiului...
Numele tau,numele teiului...
Numele teiului,numele tau...

Si cand te vei trezi...
Te vei intreba..
Cine a indraznit sa intervina intre tine si tei...?
Cine a indraznit sa tulbure vantul cald produs de aripile de lebada ale dragostii tale?
Si cand te vei uita mai bine..
Vei realiza,
Ca eu am fost teiul,
Intotdeauna.

Picteaza alt scenariu daca nu iti place...Picteaza-ma in flori de mar...

"Revarsa linistea de veci
Pe noaptea mea de patimi..."

island in the sun

When you're on a holiday
You can't find the words to say
All the things that come to you
And I wanna feel it too


On an island in the sun
We'll be playing and having fun
And it makes me feel so fine
I can't control my brain....

We'll run away together
We'll spend some time forever
We'll never feel bad anymore....




Atentie!Vulcanul explodeaza iar norii se apropie prea mult de pamant! Ce cauta dansii aici? Si de ce parasesc acele "meleaguri" fantastice si supraomenesti?Cum se vor descurca aici...?!..Vor fi dinotinati,impuscati sau se vor sinucide cu siguranta.Daca nu devin dependenti de droguri vor incepe sa fumeze vogue (:>)...si peste doua saptamani isi trag niste fite de rang inalt pana se culizeaza total si devin al dracului de populari...
Atentie!Pericol de moarte!Lumea nu e amenintata doar de o incalzire globala....prognozele arata ca oricum ne vom tranforma in scrum sau poate isi vor sparge capul cu totii in cioburile cu care se tund.Pana si norii au fost mituiti,fraieriti...odios,odios.

All right, wild child full of grace

Savior of the human race, your cool face

Natural child, terrible child

Not your mothers or your fathers child

Your our child, screamin wild

An ancient lunatic reigns in the trees of the night....

Dar norii nu stiu ca defapt,prin inconstienta lor betiva au ajutat restul omenirii....au oferit scari exorbitant de moi,din vata de zahar catre al noulea cer.

P.S. De acolo vom sari ca dintr-o trambulina in marile superioare chiar cerului-biet manual de Absolut...Si vom zbura si vom zbura si vom zbura...in 23 de secunde vom rupe 23 de bucati din fiecare 23 de nori...si vom pluti si vom pluti si vom pluti in containarul cu sare din marea moarta,si vom invoca viata printre valurile ei anemice.

"Why go through life unnoticed?"