
Nu voi mai vorbi.
De-ndata cuvantul meu va deveni suprem
Nu voi mai gandi.
De-ndata gandul meu va fi totem.
Nimic nu voi mai face de azi,de-acum,de maine
Dintotdeauna,de-a pururi,nu voi face nimic.
Iar faptele mele vitejeste se vor frange ...cate-un pic
In statui,cum in stanci viciul armatei Marii Moarte
Aprind dorul de salt,urmat de-avant.
Aprind dorul de vant,urmat de destin sfant.
De ieri nu am mai clipit.
Niciun vis in negura n-a mai patruns.
De azi nu am mai citit.
De-azurul coastei acum viata n-am ascuns.
Sarea in bucate,pe obraji insagerati de trandafiri
A renuntat naluca arsul randurilor intru lirice povestiri.
Si a vibrat alaturi de vant si de ostiri
Intr-a zeilor glorie,si a gloriei iubiri.
In veci viitorul se va hrani cu amintiri,ai spus.
Dar de azi licariri de arama in marmuri de taceri s-au cioplit
Idealul eroic in al meu suflet a coclit.
Iar vibratii pictate in primaveri mi-au impus
Sa nu simt,sa nu mint.
M-ai inaltat in varful colinei
De unde sufletul de atat de mult timp a cazut.
Dansand in halucinatia serpentinei
Ai uitat sa-mi redai tot ce-n trecut eu am avut.
De aici aud zilnic marsul trist al zeilor,
Monstrii sacrii,pioneri ai vietii mele...
Strasnica amintire la poalele acestor radacini
Sub pasiunea idolilor,vechi mormant al unui cer plin de stele.
De Maine nu stiu nimic,tot ti-am pomenit de acest nume...
Niciodata insa nu l-am cunoscut,nu stiu ce-ar putea vrea de la lume.
Indolent,neatent,visator...in spate carand un rucsacior
Dicsit cu negura si ceata ravasita
In mister se preface,in taina cinstita dintr-o clipire robita
De plebea omului de sub brazi.
Chipul ii dispare timid pe sub buclele noptii.
Iar paru-i roteste vantului morile sortii.
Se zvoneste ca El niciodata nu clipeste...
Si de-l vei privi in ochi,sclipirea lor te orbeste...
Dar frumusetea lui nebanuita,soptita roiul adierii,
Te obsedeaza pana in culmile tacerii...
Invoc zefirul gandurilor tale
Retoric suras prins intre porti medievale,
Purtat de revolutii,razboaie si solutii ale
Suprematiei sociale.
Ucis in primul tau genocid,suras in hohot de plans
In hohot de boala,in tropot de-armate
Familii alarmate la urletul tunului-bataie a inimii mele...
Primordial suras de prunc?Unde-ai fugit si ce-ai facut din tine?
Ce te-a speriat?Un ceas invaluit in rau?...un ceas invaluit in bine?
In cruzimea ploii doar cuvinte legendare ma aprind
Cantate in acelasi mars poetic,tanguind
Intrumentele sufletului,raspandind
Acalmie,demonica lege a raiului.
In varful craiului nimic nu voi gandi
Nimic nu voi mai spune...
Caci sufletul imi e cazut
Fara ca lupta macar sa fi-nceput.